miercuri, 8 aprilie 2015

Melitaea athalia

Heath fritillary
Mellicta neglecta Pfau 1962, Papilio athalia Rottemburg 1775
Familia: Nymphalidae
Statut de periclitare:  NT  = taxon potențial amenințat în România
Perioada de zbor: mai-septembrie (univoltină), uneori septembrie-noiembrie (a doua generație)
Anvergura aripilor: 39-47 mm
Habitat: pajişti florale, liziera pădurilor, zone cu tufărişuri, luminişuri, drumuri forestiere, pante stâncoase
Prădătorii: adulţii fac parte din dieta unor specii de păsări

Faţa superioară a aripilor: cafeniu-maronie la brun închis, cu lunule portocalii, portocaliu-roşiatice conturate cu brun închis (de-a lungul sau în jurul nervurilor), cu formă extrem de variabilă; de obicei, a treia lunulă marginală de pe aripile anterioare este mult mai mare decât toate celelalte de pe acelaşi rând
Faţa inferioară a aripilor: cele posterioare au dungi albe şi portocalii conturate cu negru, la bază cu pete albe caracteristice; ambele aripi au o linie marginală subţire, neagră, la interior cu un rând de pete palid gălbui

Melitaea athalia (male) DSC41672

Melitaea athalia (female) DSC119354

Melitaea athalia (female) DSC145297

Specii similare: Melitaea phoebe, la care pe dosul aripilor posterioare există şir submarginal de lunule portocalii cu pete circulare cărămizii la interior; Melitaea trivia, la care aripile posterioare au pe faţa inferioară un şir marginal de puncte negre oarecum triunghiulare, iar dunga submarginală portocalie este separată în pete distincte de nervurile aripilor; Melitaea cinxia, la care aripile posterioare au pe fața inferioară o bandă post-discală portocalie şi o bandă palid gălbuie înspre interior, ambele cu pete mici negre în interior; Melitaea

didyma, la care aripile posterioare au pe dos două benzi portocalii, dintre care cea bazală sinuoasă şi continuă, iar punctele negre de pe margine au formă oarecum pătrată; Melitaea diamina, la care aripile posterioare au pe dos o serie discontinuă de puncte portocalii, în zona submarginală şi în cea post-discală; Melitaea aurelia, la care aripile posterioare au pe dos un şir marginal de pete galbene; Melitaea britomartis, care are dedesubtul aripilor posterioare un şir submarginal de lunule portocalii, conturate puternic de linii negricioase

Melitaea athalia (female) DSC57728

Melitaea athalia (female) DSC120791

Melitaea athalia (male) DSC141001

Alte caracteristici: aripile au pe margini franjuri albi străbătuţi de linii negricioase în lungul nervurilor; văzuţi de deasupra, palpii labiali au extremităţile negre
Forme de culoare: ca urmare a variabilității estrem de mari a coloritului și a mărimii lunulelor, au fost descrise mai mult de 15 forme de culoare
Comportament: masculii sunt foarte activi în zilele toride şi însorite; adulţii au un zbor caracteristic, foarte aproape de sol, cu reprize de zbor şi de planări

Hrana adulţilor: este formată din nectarul florilor de Ajuga reptans, Potentilla erecta, Rubus fruticos, Calluna vulgaris, Centaurea, Erica, Lotus corniculatus, Trifolium pratense, Ranunculus, Trifolium repens, Leucanthemum vulgare, Salvia pratensis, Galium odoratum, Medicago sativa etc.
Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe faţa inferioară a frunzelor plantelor-gazdă, în grupuri de 15-50

►forma berisalirmis - femela
Melitaea athalia ab. berisalirmis (female) DSC42679

Melitaea athalia ab. berisalirmis (female) DSC42661

Melitaea athalia ab. berisalirmis (female) DSC42685

►femela
Melitaea athalia (female) DSC57734

Melitaea athalia (female) DSC119349

Melitaea athalia (female) IMG19971
Melitaea athalia (female) IMG19950





►masculul
Melitaea athalia (male) DSC42566

Melitaea athalia (male) DSC41674

Melitaea athalia (male) DSC42587
Melitaea athalia (male) DSC143185

Melitaea athalia (male) DSC42677



►omida
Melitaea athalia (caterpillar) DSC110142
Lungimea corpului: 22-25 mm în ultimul stadiu de dezvoltare (al şaselea)
Aspectul corpului: are culoare negricioasă, cu pete alb-argintii, acoperit cu spini galben-portocalii
Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Plantago lanceolata, Veronica chamaedryas, Melampyrum pratense, uneori şi pe Veronica serpyllifolia, Veronica hederifolia, Plantago major, Achillea millefolium, Digitalis purpurea etc.
Comportament: omizile îşi petrec cea mai mare parte a timpului încălzindu-se la soare
Melitaea athalia (caterpillar) IMG3826

Melitaea athalia (caterpillar) IMG3827



Mecanisme de apărare: omizile acumulează în corp, în urma hrănirii pe plantele-gazdă, compuşi toxici (iridoid glicozide) ce le-ar putea conferi o potenţială protecţie împotriva prădătorilor
Paraziţii: omizile sunt parazitate de larvele unor viespi Ichneumonidae (Ichneumon), Braconidae (Cotesia), Pteromalidae (Pteromalus)

Stadiul de iernare: omizile hibernează singure sau în grupuri de 15-20 de indivizi într-un hibernaculum (adăpost pe care-l construiesc prin răsucirea şi ţeserea marginilor unei frunze uscate)

Referinţe:
Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
Godart J.B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 78-79
Godart M.M., Duponchel M.P.-A.-J. (1849). Iconographie et histoire naturelle des chenilles our servir de complément à l'Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Tome premier (Diurnes). Germer Baillière, Paris: 144
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 444
Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
Spuler A. (1910). Die Schmetterlinge Europas: Die Raupen der Schmetterlinge Europas. Band IV, E. Schweizerbarthsche Verlagsbuchhandlung (E. Nägele), Stuttgart
Talsma R., Torri K., van Nouhuys S. (2008). Host plant use by the Heath fritillary butterfly, Melitaea athalia: plant habitat, species and chemistry. Arthropod-Plant Interactions 2: 63-75
Tesařová M., Fric Z., Veselý P., Konvička M., Fuchs R. (2013). European checkerspots (Melitaeini Lepidoptera, Nymphalidae) are not aposematic - the point of view of great tits (Parus major). Ecological Entomology 38: 155-163
Wahlberg N., Kullberg J., Hanski I. (2001). Natural history of some Siberian melitaeine butterfly species (Nymphalidae: Melitaeini) and their parasitoids. Entomologia Fennica 12: 72-77

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu