Statut de protecţie: NT = taxon potențial amenințat în România
Perioada de zbor: univoltină: (mai)iunie-septembrie
Anvergura aripilor: este una dintre speciile cu cea mai mare anvergură a aripilor (54-70 mm) ale familiei Nymphalidae din România; femela este mai mare decât masculul
Faţa superioară a aripilor: două şiruri paralele de pete mari, negre sunt prezente pe fiecare aripă
• masculul: are aripile de culoare portocalie, cu câte două şiruri de pete post-discale mari, negre, oarecum circulare; pe aripile anterioare există patru benzi transversale caracteristice, negre, formate din solzi ce emit feromoni
• femela: are desene asemănătoare cu ale masculului, dar cu coloritul de fond al aripilor auriu-maroniu, verzui-maroniu
Faţa inferioară a aripilor: adulţii ambelor sexe au aripile posterioare cu colorit de fond verzui, traversate de patru dungi argintii
Alte caracteristici: aripile posterioare sunt ondulate pe margine; corpul este maroniu, fiind acoperit cu peri deşi, portocaliu-maronii, uneori cu o uşoară tentă verzuie pe partea superioară a toracelui; antenele şi proboscisul sunt maronii
Specii asemănătoare:
• Argynnis (Fabriciana) adippe, care are pe faţa superioară a aripilor un şir submarginal de pete negre cu formă de semilună; pe faţa inferioară a aripilor posterioare sunt prezente numeroase pete mari, alb-argintii
• Argynnis (Mesoacidalia) aglaja, la care pe faţa superioară a aripilor anterioare: masculul are 2-3 dungi negricioase formate din solzi androconiali, femela are de obicei o pată albă în apex; dedesubt, aripile posterioare au zona bazală verzui-oliv, iar zona postdiscală este uniform colorată, fără pete
• Argynnis (Pandoriana) pandora, la care faţa superioară a aripilor are tentă verzui-măslinie înspre bază; aripile posterioare sunt verzui pe faţa inferioară, traversate de linii neregulate argintii, înguste şi au cinci puncte mici argintii
Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor de Centaurea jacea, Cirsium arvense, Telekia speciosa, Sambucus ebulus, Ballota nigra, Cichorum inthybus, Dipsacus laciniatus etc.; secreţiile dulci ale unor specii de afide
Strategii de reproducere: femela depune ouăle în fisurile din scoarţa arborilor aflaţi în preajma plantelor-gazdă, la înălţimi de 0,5-1,5 m
Comportament: are un zbor foarte puternic, adesea planând la mare înălţime, deasupra coronamentului arborilor; masculii au obiceiul de a absorbi săruri din nisipurile umede aflate pe marginea cursurilor de apă; masculii au un comportamentul de curtare destul de complex, acuplarea având loc după 2-3 zile
Habitat: zonele însorite de la liziera pădurilor, habitatele cu tufărişuri, pajiştile din preajma luncilor
Prădători: adulţii sunt atacaţi de păsări, iar în urma atacului aripile pot fi parţial distruse
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu